sâmbătă, 12 septembrie 2009

Moise Maimonide


Moise Maimonide: nascut in anul 1135, la Cordoba, Spania, si decedat in 1204 la Fustat (actualul Cairo . Filosof, medic si invatat evreu din Evul Mediu, Maimonide a fost considerat cel mai important intelept al iudaismului din perioada medievala, perioada in care a simtit din plin persecutiile datorate credintei sale. In ciuda discriminarilor, Moise Maimonide devine primul rabin al orasului Fustat (actualul Cairo) si medicul personal al lui Saladin, sultanul Egiptului si Siriei.

Principala sa opera este "Calauza sovaielnicilor" publicata in limba araba, in care anuleaza prin formule alegorice contradictiile dintre invatatura lui Dumnezeu relevata in Tora, cunostintele oferite de stiintele naturii si filosofie, exercitand influente insemnate asupra dezbaterilor religioase si filosofice din iudaism si crestinism pana in secolul XVIII. Maimonide este primul care pune accentul pe care omenirea o poate avea in relatia directa cu Dumnezeu, formulandu-si celebra teza potrivit careia oamenii l-ar vorbi pe Dumnezeu numai de rau din moment ce se discuta mai degraba despre "ce nu este" decat despre " ce este" Dumnezeu. "Dumnezeu este perfect in act" (Ghidul rãtãciţilor, Atributele divine. Atributele pozitive).

Maimonide critica superficialitatea in religie: "...dai peste mulţi oameni stupizi care reţin credinţe despre care nu au absolut nici o idee"- Ghidul rătăciţilor, 1190, Despre credinţã (I.50). De asemenea, cauta o serie de argumente pentru existenta lui Dumnezeu, concluzionand in cele din urma: "Dumnezeu – fie El glorificat! – este o fiinţă a cărei existenţă a fost demonstrată ca fiind necesară, şi din existenţa necesară rezultă simplicitatea pură" (Ghidul ratacitilor, Atributele negative (I.58, 59, 60)). Va recomand sa faceti incursiuni si in scrieri medievale, acolo unde Soarele cu greu Isi facea simtita prezenta. Si sa luati partea buna! M.

vineri, 11 septembrie 2009

Revolutia simplitatii





Am devenit atât de pasionaţi şi de dornici de a fi deosebiţi, încât cu toţii cădem în oala aceleeaşi obsesii: complexitate. “Dacă nu eşti complex nu ai cum să înţelegi ce fapte se ascund în spatele acestor cuvinte!”, “Dacă nu eşti complicat, cum ai dori să înţelegi ce se întâmplă cu lumea?!”, “Dacă nu eşti încâlcit, n-ai cum s-o faci pe deşteptu’ !”….Apropos, dacă incerci sa cauti pe Internet o definiţie sau o descriere a simplităţii, acestea sunt cu 20 de milioane mai puţine decât opusul sau. Lumea este absorbită de complexitate.

Odată cu “excavarea” individualismului, “s-ar putea să ne înecăm cu toţii în complexitate” (Cooper Robert, Destrãmarea naţiunilor. Geopolitica lumilor secolului XXI). Este o lume a managementului, în care cei mai abili sunt cei cărora le place complicatul; ei ajung să controleze perfect trairile altora, dar îşi pierd propria soartă pe treptele unei vieţi de care pe care. Însă, adevăraţii lideri au fost, sunt, şi vor fi întotdeauna cei care “ştiu cum să simplifice lucrurile”(Manfried Kets de Vries, Leadership- arta şi măiestria de a conduce). Iar lumea este sărăictă de adevăraţi lideri....

Imi amintesc cât de mult m-a atras un gând de-al lui Pitagora: Există un personaj superior femeii frumoase: femeia vrumoasă şi modestă! Astăzi câte fiinţe ar mai face furori prin aceste calităţi!?
...Şi la ce folos să câştigi întreaga lume...?

Am primit un răspuns minunat: Dupã opinia mea, ar trebui ca întreaga perfecţiune a sexului frumos (...) sã conste din simplitatea frumoasã, care s-a înãlţat printr-un sentiment rafinat, faţã de tot ceea ce este atrãgãtor şi nobil (Kant Immanuel, Observaţii asupra sentimentului de frumos şi sublim, Editura ALL, Bucureşti,2008, p.80). Oamenii drepţi şi simpli sunt dificil de înşelat tocmai datoritã simplitãţii lor: structurile şi pretextele rafinate nu îi impresioneazã pentru cã nu sunt suficient de subtile pentru a putea fi traşi pe sfoarã, mai spune J. J Rousseau, în “Despre contractul social (p. 166)...

Amin!

Isaia 33, 19: "Atunci nu vei mai vedea pe poporul acela (...) cu vorbirea încâlcită..."

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Exista Dumnezeu in cyberspatiu?


Aceasta este intrebarea pusa in "Lexus si maslinul" de renumitul jurnalist american, Thomas Friedman: "Exista Dumnezeu in cyberspatiu?". Si daca exista, sub ce forma? Si cu ce scop...?

"Viziunea postbiblică asupra lui Dumnezeu este că noi facem ca Dumnezeu să fie prezent prin propriile alegeri şi decizii. În viziunea postbiblică a tradiţiei evreieşti, Dumnezeu este ȋntotdeauna ascuns, fie că este vorba de cyberspaţiu, fie de mall-ul din colţ, iar ca să-l ai pe Dumnezeu ȋn cameră cu tine, indiferent dacă e vorba de o cameră reală sau de un “Chat room”, trebuie să-L aduci tu ȋnsuţi aici prin propriul comportament, prin alegerile tale morale şi prin click-ul pe care-l faci cu mouse-ul" ( Friedman L. Thomas, Lexus şi mãslinul, Editura Polirom, Bucureşti, 2008, p.442).

Insa, in continuare, Friedman apreceaza ca valorile atât de necesare transmiterii lor in cyberspatiu "se ȋnvaţă cel mai bine ȋn afara internetului, off-line(...)apropiindu-se de valorile ȋnvăţate ȋn lumea pământeană-, ȋn crângurile de măslini de lângă căminul părintesc sau din preajma comunităţii, bisericii, sinagogii, templului sau moscheii"( idem, p. 443).

"Dacă nu ne asumăm cu toţii responsabilitatea pentru formarea software-ului intern al copiilor noştri, astfel ȋncât să poată interacţiona ȋn mod corespunzător cu această tehnologie, vom avea probleme" (ibidem., p.444).

"Internetul şi computerele nu sunt decât instrumente, instrumente minunate care pot extinde enorm accesibilitatea cuiva. Dar trebuie să ştii ce să ȋnţelegi şi cum să obţii din ele ce e mai bun. Aceste intrumente te pot ajuta să gândeşti, dar nu te pot face ȋnţelept. Pot răsfoi şi căuta, dar nu pot judeca. Îţi pot da posibilitatea da a interacţiona, dar nu te ȋnvaţă cum să fii un vecin bun(...) Acesta este paradoxul paternal al internetului(...). De aceea, dacă aş avea o dorinţă, aceasta ar fi ca fiecare modem vândut să poarte avertismentul “medicului”, şi anume: “Înţelepciunea nu e inclusă”. Trebuie s-o faceţi dumenavoastră ȋnşivă- prin vechea metodă care porneşte de sub măslini" (idem.,p. 445).

Deuteronom 29, 29: "Lucrurile ascunse sunt ale Domnului..."

sâmbătă, 7 martie 2009

Mic tratat despre minciuna



Dacă are într-adevar vreun rost să deschizi gura, o spune Thomas Hemerken à Kempis în jurul anului 1418, fă ca vorbele tale să fie pline de miez şi sufleteste folositoare (De imitatione Christi, Cap.X). Acest lucru a fost, atât în secolul XV cât şi în prezent, un mare impediment pentru societatea noastră, tot mai rezistentă la şocul păcatului şi mai incapabilă să roşească pentru viciile ei (Maxwell Randy, Bring Back the Glory).

De ce mint? Pentru că, aşa cum o spunea şi Blaga, cred că mă pot împodobi cu penele altuia, şi să zbor cu ele mai presus de orice zburator...
Cu cât este mai proastă imaginea despre noi înşine, cu atât este mai mare impulsul de a dovedi ceva sau de a-i impresiona pe ceilalţi....Pe scurt, de a minţi(dr. Nathaniel Branden).

Suntem mai interconectaţi tehnologic şi trăim realitatea timpului comprimat. Cu toate acestea constat, inclusiv în dreptul meu, o presiune uriaşă de deteriorare a imaginii de sine, fiind mai interesată/interesaţi de imaginea comercială şi „piaţa” unor sentimente forţate...Mă înfior!

Ne construim o lume „a celor care se amăgesc că e în ei mai mult decât li s-a dat(...) o lume înzestrată inferior şi care înalţă pe un surogat de libertate iluzia unei libertăţi sporite(...)[Aici] domneşte falsul, ignorarea sau minciuna de sine(...)[născându-se] maladiile de destin(Gabriel Liiceanu, Despre limită).

Viaţa omului, însă, poate şi tebuie să fie o continuă înaintare (Ellen G White, Mărturii IX). Mă lupt să înaintez spre acea lume în care spunând adevărul să nu mai trebuiască să mai ţin minte nimic (Mark Twain). A uita nu este un păcat. A minţi însă, da.

Apocalipsa 14,5: "Şi în gura lor nu s-a găsit minciună, căci sunt fără vină înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu".

sâmbătă, 25 octombrie 2008

Ciudatul Dumnezeu


Fiica lui Billy Graham, intr-un interviu in emisiunea Early Show, a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie, 2001: "Cum a putut Dumnezeu lase sa se intimple asa ceva?".

Anne Graham a dat un raspuns foarte profund si inspirat:
"Cred ca Dumnezeu este adinc intristat de aceasta, la fel ca si noi, dar noi de ani de zile Îi spunem sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre. Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat calm la o parte. Cum putem noi sa-I cerem binecuvintarea si protectia Sa daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, atacuri teroriste,atacuri armate in scoli, etc.).

Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus O.K.

Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K.

Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cand se poarta urat, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K.

Apoi, cineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese.(Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.).Iar noi am spus O.K.

Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cat vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K.

Apoi, unii dintre alesii nostri de varf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva,inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cat am o slujba si economia merge bine. Apoi, cineva a spus sa tiparim reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine. Iar noi am spus O.K.

Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicand fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare.

Apoi, industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile,drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment(amuzament), nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.

Iar acum ne intrebam de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.

Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege. Noi Ii spunem lui Dumnezeu "Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?" E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba de ce totul merge tot mai prost.E ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele,dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga inceruri, desi nu cred, gindesc, spun sau fac nimic dinceea ce scrie in Biblie.E ciudat cum de unii pot spune "Cred in Dumnezeu" si de fapt sa-l urmeze pe Satan, care, de fapt, crede si el in Dumnezeu.

E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati.E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prine-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cand incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu,oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimitesi altora.

E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.E ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii.


Isaia 28, 21: "Căci Domnul Se va scula (...)ca să-Şi facă lucrarea, lucrarea Lui ciudată, ca să-Şi împlinească lucrul, lucrul Lui nemaiauzit".

Persoane interesate

Despre mine